Arte interne

Este adevarat ca exista mai multe secte sau scoli de taiji?

​

Taiji - ul incorporeaza un set cuprinzator de cunostinte, dezvoltate si transmise de catre predecesorii nostrii, cu principii misterioase  si invataturi profund filosofice.

Inaintasii nostrii au dezvoltat aceasta arta   pentru inbunatatirea sanatatii umane, respingerea starii de boala, incetinirea procesului de imbatranire, obtinerea longevitatii si autoaparare. Toate acestea aduc beneficii umanitaii si societatii. Transformare pozitiva a caracterului este promovata.Un adept  care urmeaza filosofia (Dao) Taiji contribuie la guvernarea corecta a tarii, precum si la pacea universala.

Taiji- ul  nu este o arta martiala al carei scop este lauda sau antagonismul. Un exponent al taiji-ului trebuie sa inteleaga principiile si filosofia sa. Nimeni nu trebuie sa se abata de la aceste principii si filosofie.

Miscarile pot fi dezvoltate si modificate, dar principiile sunt eterne. Formele externe pot sa difere de la o persoana la alta, dar principiile sunt standard si invariabile. Din acesta cauza, diferentierea pe scoli nu are nici o baza reala.

 In loc de separare, spiritul unei singure familii ar trebui sa triumfe. Interesul comun al artei ar trebui sa prevaleze asupra interesului personal. O atitudine noua ar trebui sa rasara, avand in vedere spiritual fondatorului si al inaintasilor, cu scopul de a raspandi  filosofia  Taiji in lume, astfel incat sa se imbunatateasca sanatatea umanitatii.

​

Cum ar trebui sa practicam taiji pentru a ajunge la acuratete?

​

Distanta dintre corect si incorect este foarte mare. Amintiti-va cuvintele maestrului din vechime Wang Tsung Yueh : “corpul trebuie echilibrat in mod natural  pe verticala, fiind constienti de principiile relaxarii, rotunjimii,  si conexiunii diferitelor parti ale sale.”

In timpul practicarii formelor  trebuie sa fim constienti si vigilenti, observand si simtind directia de deplasare. Altfel cadem in pacatul formei fara substanta, si ne pacalim pe noi insine.

Pentru a obtine acuratetea, principiile taiji-ului trebuiesc urmate pentru a corecta metodele de practica. Un maestru autentic este absolut necesar , impreuna cu autodisciplina unei cautari personale.

Arta trebuie invatata progresiv, fiind necesara o fundatie solida inainte de a trece la urmatorul nivel. Cerintele personale sunt de asemenea importante. Practicantul trebuie sa fie hotarat , increzator, perseverent si motivat.

O intelegere profunda a principiilor interne duce , prin practica corespunzatoare, la acuratete. Aceste cerinte sunt in contrast cu cei  cere vor sa invete rapid, care se preocupa cu formele exterioare, si care practica in mod sporadic. Astfel de persoane spera sa invete mai intai, si sa fie corectati mai tarziu, nerealizand ca aceasta atitudine duce intotdeauna catre esec.

Altii se raporteaza la taiji intr-un mod superficial, asimiland aceasta arta interna unui exercitiu fizic comun, sau unui dans. Toate acestea au forma dar  nu si substanta. Corpul practicantului trebuie asemanat cu o masinarie perfecta, unde o singura piesa defecta afecteaza functionarea si integritatea totului.

Fondatorul taiji-ului a spus: “ Obtinerea  Caii  (Dao) este  importanta,  dobandirea  maiestriei in arta este secundara; daca nu paseste pa Calea (Dao) mea, nu este studentul meu.” Astfel, de o importanta majora ar fi onestitatea si corectitudinea, sau un bun caracter moral.

​

Exista mai multe forme de taiji? Sunt cumva principiile diferite?

​

Fondatorul  este cel responsabil de crearea acestei arte. De-a-lungul anilor insa, formele exterioare ale taiji-ului au inceput sa difere. Unele au 24 de forme de baza, pe cand altele au 37, 64 , 108 , sau chiar 124. Exista seturi lungi si seturi scurte. Miscarile au fost largi si expansive pe de o parte, sau inguste si compacte pe de alta parte.

Unii pun accentual pe pozitii inalte, pe cand altii opteaza pentru pozitii joase. Unii practica foarte incet, pe cand altii opteaza pentru un ritm mai alert. Toata aceasta divergenta este conceputa de om. Ceea ce este cu adevarat important este ca principiile sa ramana la fel. Diferinti maestrii cu temperamente diferite au urmat principiile de baza de-a-lungul veacurilor. Ei s-au angajat intr-o continua cercetare si practica.

Astfel, ei au revizuit si imbunatatit aceasta arta, pana cand obiectivul final a fost atins, unde forma devine fara de forma, membrele nu mai sunt importante, forta bruta devine inexistenta, iar rigiditatea este inlocuita de relaxarea totala( traducerea corecta in termenii taiji-ului ar fi” desclestarea”-fang song, care este un concept diferit si mult mai profund decat banala relaxare).

Transformarea interioara a caracterului de profunzime a  ajuns la stadiul de non-ego si non-rezistenta, astfel incat tot corpul este folosit , iar mainile nu mai sunt folosite ca maini. Tineretea si longevitatea sunt atinse. Este usor sa satapanim  formele corecte atat timp cat qi-ul si principiile artei sunt armonizate intern.

Trebuie de asemenea sa obtinem armonizarea dintre partea de sus, de mijloc si de jos a corpului, precum si intre partea stanga si cea dreapta. Desi este totusi dificil, este relativ mai usor sa stapanesti formele corecte, decat sa obtii  abilitati in arta. Asta se intampla deoarece in timpul antrenamentului , exista un numar de parti ale corpului care in mod normal sunt nedetectabile, si care sunt dificil de tinut sub control, sub aspectul vitezei, temporizarii,ritmului  si echilibrului (conexiunea obtinuta in zhan zhuang trebuie mentinuta si in timpul miscarii).

Din aceasta cauza, maiestria in arta este dificil de atins.

Fondatorul a afirmat : ” Intelegerea unei singure portiuni din arta duce la intelegerea tuturor portiunilor. Astfel toate scolile si sectele devin una.”

​

Cum este bine sa practicam taiji-ul, mai des sau mai  rar?

​

In  taiji nu exista extreme. Esenta consta in metoda de antrenament. Daca metoda nu este corecta, nu exista nici o diferenta  intre taiji si exercitiile fizice obisnuite. Deci, nu este o chestiune de a practica mai des sau mai rar, ci de a practica corect. Acestea fiind spuse, echilibrul central trebuie mentinut pe verticala.

Fiecare miscare trebuie disciplinata in asa maniera incat postura sa fie echilibrata vertical. Principiile raman neschimbate: exista  rectitudine intr-o curba si viceversa. Practica si  studiul trebuie sa fie constante, astfel incat principiile sa fie intelese, dar si punctele mai putin evidente. Stapanirea acestora va da nastere abilitatii intr-un mod natural. Deci, in concluzie, este mai important sa practicam corect, si mai putin important daca practicam prea mult sau prea putin.

​

Cum este corect sa practicam formele,  incet sau rapid?

​

Pamantul se roteste intr-un mod constant si specific. Intr-un mod similar, taiji-ul nu trebuie practicat prea incet sau prea rapid, ci confortabil. Corpul uman trebuie deplasat intr-un mod natural, altfel practica va duce la oboseala si slabiciune. Daca practica este prea rapida, respiratia este prima afectata , aparand  inegalitatea dintre inspiratie si expiratie,  si un ritm cardiac crescut. Daca practica este prea lenta, membrele si articulatiile devin rigide.

Qi-ul este blocat, stagnand in diferite parti ale corpului. Intentia si constienta sunt implicate, dar qi-ul nu curge liber. Forta interna si qi-ul trebuie sincronizate.In interior, exista armonia dintre libido, energie, qi si spirit, iar in exterior, mintea, constienta (intentia) si corpul sunt de asemenea in armonie. Astfel , toate cele  sase (6) armonii sunt sincronizate.

Muschii trebuie relaxati, iar toate partile corpului sunt in mod natural fara tensiune. De aceea nu este posibil sa afirmam ca a practica incet este corect, sau a practica intr-un ritm mai alert este corect, deoarece trebuie sa ne bazam pe nivelul de iscusinta al elevului. Practicantul trebuie sa ajunga la starea in care intregul corp este  relaxat si echilibrat.

Odata ce exista sincronizare intre interior si exterior, chestiunea practicarii intr-un ritm alert sau lent devine irelevanta. La acest stadiu, practicantul are senzatia ca partea superioara a corpului este ca si miscarea norilor, iar partea inferioara ca si curgere unei ape. Constiinta este continua si in armonie cu fiecare miscare. Toate partile corpului sunt intr-o unitate naturala. Deci nu poate fi vorba deloc de a fi prea rapid sau prea lent.

​

Este corect sa folosim pozitii joase sau pozitii inalte in timpul practicarii formelor de taijiquan?

​

Taijiquan-ul  ca arta nu face distinctie  intre pozitii joase sau inalte, ci este bazat mai degraba pe ideea ca exista patru tipuri de balans sau echilibru:

 1. Echilibrul  in magnitudinea posturii sau a miscarii, astfel incat ambele parti ale corpului sa aiba o cantitate       egala  de spatiu                 ” stramutat” atunci cand se misca;

2. Acuratete sau precizie atinsa  simultan de toate partile corpului;

3. Echilibru corporal in timpul miscarilor si intoarcerilor;

4. Fermitate, mai ales in timpul miscarii.

 Armonia dintre interior si exterior trebuie cultivata  pana in punctual in care nu exista nici o inclinare a axei central a corpului. Cand forta posterioara este invocata, genunchiul posterior, care este indoit, se va misca in sus, sau se va indrepta usor, fara ca inaltimea pozitiei corpului sa fie afectata in vreun fel.

Aceasta este ca si cum intentia impreuna cu qi-ul s-ar “inchide” central, in loc sa se ridice, in timp ce genunchiul indoit este folosit pentru ajustarea potrivita. Constienta este folosita pentru a conduce relaxarea muschilor. Incheieturile, muschii si ligamentele trebuie desclestate, relaxate, si “aruncate” deschise dar  totusi conectate. Astfel, obtinind cele 4 tipuri de echilibru si cele 8 tipuri de fermitate, raspunsul la intrebarea cu privire la pozitiile joase sau inalte poate fi dat in mod individual.

​

Cum putem sa facem diferenta dintre substantialitatea si nesubstantialitatea partilor corpului  (dintre stanga si dreapta sau dintre partea de sus si partea de jos a corpului) ?

​

Tinta este sa unim aceste nivele si nu  sa lucram exclusive asupra vreunuia dintre ele. Practicantii trebuie la inceput sa invete sa se miste lin in corpurile lor,  mai apoi cum sa se “desclesteze” (fang song) si sa se alinieze interior, iar mai apoi sa gaseasca fortele din interiorul corpului- toate acestea trebuie combinate cu mintea(Yi).

Toate aceste sunt pentru a ajunge la  coordonarea minte-corp. Doar antrenarea  corpului nu isi are locul in taiji.  Apoi exista antrenamentul pentru coordonarea minte-energie, iar mai tarziu pentru partea cea mai “adanca” a mintii. In acelasi timp , se permite cresterea conexiunii  Mintii de Adancime  cu Spiritul .

Musculatura, scheletul si sistemul nervos sunt parte integranta a sistemului corporal. Atunci cand practicam miscarile, folosirea constiintei pentru a cufunda  si relaxa corpul este de o importanta deosebita. Centrul de greutate este mutat in timp ce verticalitatea axei central a corpului este pastrata. Este importanta concentrarea asupra statorniciei , tranchilitatii, relaxarii si inradacinarii. Miscarile interioare propulseaza miscarile exterioare intr-o maniera continua si fara intreruperi. Forta interna este generata prin miscari de rasucire.

Dupa o perioada mai lunga de timp intregul corp este in echilibru. Cand putem face diferenta dintre dreapata si stanga, una fiind substantiala iar cealalta fiind nesubstantiala, intelegem tiparul alinierii transversale. De exemplu, odata cu diferentierea dintre partea de sus si cea de jos a corpului, apare o noua capacitate de intelegere: cand partea superioara stanga a corpului este substantiala, partea stanga inferioara este nesubstantiala, si in mod similar, cand partea superioara dreapta a corpului este substantiala,  partea inferioara dreapta este nesubstantiala.

Acest tipar al aliniamentului transversal este folosit pentru a muta centrul de greutate de pe un picior pe altul. Acesta este asemanator cu intersectiile sistemului nervos. Atunci cand deplasam qi-ul , trebuie sa diferentiem substantialul de nesubstantial, si astfel sa miscam piciorul fara sa miscam corpul, sau sa miscam corpul fara sa miscam mana. Daca atunci cand facem un pas, corpul  se misca de asemenea , asta inseamna ca nu am realizat  separarea dintre substantial si nesubstantial.

Daca atunci cand miscam corpul, mana se misca de asemenea, inseamna ca umarul si mainile nu sunt relaxate. Este important sa urmam principiul  conform caruia constiinta propulseaza miscarea. Partile corpului (sus –jos; stanga-dreapta) trebuiesc coordonate; o piatra de polizor rotunda se misca in timp ce mijlocul (centrul) sau ramane nemiscat. Toate partile corpului devin un sistem integrat, chiar si respiratia alterneaza  deschiderea si inchiderea , asemenea valurilor unei mari, in care miscarea unei parti presupune miscare tuturor partilor. Astfel, miscarile sunt ghidate de constiinta, si sunt reglate intr-o maniera asemanatoare valurilor unei mari.

​

Cum trebuiesc practicate miscarile pentru a fi aplicate intr-un mod practic ?

​