Nei Jia

內家

氣

功

INTRODUCERE IN QIGONG

Ca orice studiu privind originea unui anumit sistem de practici , trebuie sa pornim demersul nostru de la etimologia cuvintelor care compun denumirea acestuia. Spre deosebire de termenul “yoga”, pe care il intalnim in primul tratat sistematic numit Yoga Sutra ,atribuit lui Patañjali , si care are o vechime de aproximativ 2200 de ani, termenul qi gong este relativ recent.

Desi este intalnit inca din perioada dinastiei Tang (618-907), el a fost foarte rar folosit, neavand semnificatia pe care o are in zilele noastre. Etimologic vorbind, termenul de qi gong poate fi tradus ca “ maiestria qi- ului”. Cuvantul “qi” a fost tradus in nenumarate feluri, nici una dintre aceste traduceri insa nefacandu-i cu adevarat dreptate. Vechiul caracter pentru” qi” era acelasi ca si pentru aer, in incercarea de a captura natura fluida si penetranta a acestuia.

Mai tarziu, caracterul a evoluat prin adaugarea simbolului ce reprezinta orezul. Putem foarte usor sa ne imaginam cum orezul aburind reprezinta energia provenita din mancare, in timp ce structura in sine ne aminteste de cele 8 directii cardinale in care qi-ul curge. Totusi, literal, cuvantul “qi” poate fi tradus ca “aer”, “gaz”, sau “suflare”.

S-au desfasurat de-a-lungul timpului numeroase cercetari si experimente cu privire la natura qi-ului, observandu-se categoric efectele acestuia asupra materiei, dar niciodata el nu a putut fi cuantificat in sine, ci numai dupa efectele sale. Astfel s-a ajuns la concluzia ca qi-ul are proprietatile materiei, ale energiei, ale informatiei (transmite continut informational comprehensiv); rezultatele preliminarii arata ca qi-ul emis de corpul uman cu scopul precis de a obtine anumite efecte, poate fi reglat si influentat de gandurile umane, dar si disturbat de emotiile participantilor la experiment.

Qi-ul poate schimba intr-un mod reversibil dar si ireversibil, in functie de intentia emitentului, structura moleculara a unor substante, este bidirectional si transcende distanta.Unele experimente implicand reactii in lant au dat de asemenea rezultate pozitive. Din perspectia teoriei qigong, qi-ul intervine in crearea si transformarea tuturor fenomenelor . Asta inseamna ca el transcende fortele fundamentale asa cum sunt ele recunoscute astazi de catre fizica (gravitatia, electromagnetismul, forta tare si slaba).

In timpul razboiului civil din China dar si in timpul razboiului antijaponez (1927-1949), unitati ale Armatei Rosii si ale Partidului Comunist ramase in zone izolate (zone eliberate), si fara acces la facilitatile medicale moderne, au incurajat folosirea remediilor traditionale locale pentru bolnavi si raniti.Din cauza conditiilor enumerate mai sus, un cadru militar pe nume Liu Guizhen , care suferea de ulceratii si insomnie, a obtinut permisia de a se intoarce in satul natal , astazi in provincia Hebei, in 1947.

Pentru a-l ajuta in recuperare, unchiul sau l-a invatat un exercitiu de respiratie, care dupa 102 zile de practica a dus la o vindecare completa. La intoarcere, Liu Guizhen le-a raportat cu entuziasm superiorilor sai despre efectele benefice ale acestui exercitiu, acestia ordonandu-i inceperea urgenta a unor teste clinice pentru a stabili aplicabilitatea acestei metode.

Impreuna cu niste colegi a inceput cercetarea unor texte clasice despre cultivarea corpului, a predat metoda unor pacienti, si in final, a standardizat doua tipuri de exercitii. Grupul de cercetare a ales termenul de “terapie qigong” pentru a desemna exercitiile. De aici inainte, termenul de qigong incepe sa ia amploare, desemnand o varietate de practici care , istoric vorbind ,purtau diferite denumiri.

Pentru a intelege pe deplin “practicile energetice chinezesti” este necesar sa patrundem mai adanc, si sa studiem principalele mituri cosmogonice , care ne vor revela aspecte esentiale ale modalitatii specifice de a privi si aborda sacrul. Astfel, aflam ca la inceput, “in timpul cand Cerul Si Pamantul erau un haos asemanator cu un ou”, s-a nascut un antropomorf primordial , pe nume Pan Ku. Atunci cand a murit , “capul lui Pan Ku s-a facut un munte sfant, ochii sai s-au facut soarele si luna,grasimea sa a dat nastere marilor si fluviilor,perii capului si ai trupului au devenit arbori si alte vegetale”. Recunoastem motivul cosmogonic al sacrificiului unei fiinte primordiale :

-Tiamat- in religia anticului Babilon, din al carei corp divizat Marduk formeaza Cerul si Pamantul (Enuma Elish);

imprimare facuta cu un sigiliu cilindric neoasirian, reprezentand rapunerea lui Tiamat

-Purusha , omul cosmic descris in Rigveda, sacrificat in mod ritualic de catre zei, si care prin sacrificiul sau a creat toate formele de viata, inclusiv omul. Mai tarziu, in Upanishade si in alte texte ale filosofiei hinduse, conceptul de purusha devine mai abstract : “ Splendid si fara forma corporala este acest Purusha, ....nenascut, fara suflu vital si fara minte, mai inalt decat elementul suprem. Din el purced suflul vital si mintea. El este sufletul tuturor fiintelor.”( Munduka Upanishad);

पुरुष

Purusha in sanskrita

-Ymir , gigantul din mitologia nordica, din a carui carne zeii Odin, Vili si Vé au modelat pamantul, din sangele sau oceanul, din oasele sale muntii, din parul sau copacii, din creierul sau norii, din craniul sau cerurile, iar din sprancenele sale taramul de mijloc in care traieste omenirea, Midgard. Pe langa asta, un verset din Edda poetica ne arata ca si gnomii au fost creati de catre zei din carnea si sangele lui Ymir ( sau Pamantul si Marea).

Ymir , care se hraneste de la vaca primordiala Auðumbla , in timp ce aceasta il "linge" pe Búri din blocul de gheata sarat. Pictura de Nicolai Abildgaard

Vechii chinezi cunosteau si o alta tema cosmogonica, atestata la numeroase popoare , si anume ruperea legaturii dintre Cer si Pamant. Majoritatea variantelor acestui mit exalta caracterul paradisiac al acestei epoci primordiale “cand extrema apropiere dintre Cer si Pamant permitea zeilor sa coboare si sa se amestece cu oamenii, si oamenilor sa urce la Cer, escaladand un munte, un arbore sau o scara, sau sa se lase purtat de pasari”(Mircea Eliade). Putem intelege deci originea si scopul cuvintelor rostite in unele scoli de qigong, in timpul colectarii de qi , si anume: “ Eu, Cerul si Pamantul suntem Una”.

O greseala primordiala, sau un eveniment de sorginte mitica, a dus la o rupere brutala a acestei legaturi dintre Cer si Pamant, astfel incat starea paradisiaca primordiala a fost pierduta(“ arborele sau liana care lega cele doua niveluri cosmice au fost taiate, sau Muntele care atingea cu varful sau Cerul a fost nivelat” M. Eliade). Mitul crestin al creatiei descris in cartea” Facerea”, ne vorbeste de asemenea de intreruperea legaturii harice cu divinitatea , si de pierderea starii paradisiace primordiale.

Intalnim o nostalgie a paradisului pierdut in toata cultura chineza. Desi profanii nu au acces la aceasta stare paradisiaca, exista fiinte care pot restabili comunicare intrerupta ( maestrii, samani, mistici...), si pot urca intr-o forma de extaz la Cer, refacand in sine starea primordiala de “unitate-totalitate” (hun dun-haosul primordial asemanator cu un ou), sau avand acces la timpul in care zeii puteau fi intalniti direct.

Lao zi (Batranul Maestru), este cosiderat fondatorul taoismului filosofic, si autorul cartii de capatai a acestuia, Tao Te Ching sau Tratatul Caii si al Virtutii. Speculatiile sale despre originea lumii sunt solidare cu mitul cosmogonic conform caruia Creatia a pornit de la totalitate primordiala comparabila cu un ou : “ Tao a dat nastere Unului. Unul a dat nastere lui Doi. Doi l-a nascut pe Trei. Trei a nascut cele zece mii de fiinte. Cele zece mii de fiinte il poarta in spinarea lor pe yin si il imbratisaza pe yang.”( Tao Te Ching , cap. 42) .

In capitolul 25, Tao este prezentat ca “ o fiinta nediferentiata si perfecta, nascuta inaintea Cerului si Pamantului...El poate fi socotit Mama Universului; eu nu ii stiu numele; il voi numi Tao. Daca sunt silit sa-i dau un nume ii voi spune Marele (da)”. Un comentator din sec al 2 lea inainte de Hristos interpreteaza aceasta fiinta “nediferentiata si perfecta” ca fiind “ misterioasa unitate dintre Cer si Pamant, care are, in mod haotic (referire la hun dun - oul cosmic ), conditia unui bloc de piatra nesculptat”.( Huai-nan Tzu).

Motivul pentru care am incercat sa prezentam miturile cosmogonice principale, este acela ca ele redau intr-o forma simbolica si metaforica , motivul conditiei umane (mortalitatea, suferinta, ignoranta, temporalitatea etc.), dar si solutiile si metodele de sorginte soteriologica (mantuire, salvare, eliberare...). Paradigma care transpare din toate aceste mitologii este identitatea profunda Om-Cosmos. Cu alte cuvinte, conform teoriei holografice, care ne spune ca orice parte cuprinde informatia completa a intregului, omul este un model perfect al cosmosului la scara redusa. Reantoarcea la starea primordiala, de dinainte de creatie, poate fi infaptuita in propriul corp, refacand in sens invers procesul cosmogonic (de creatie). In tehnicile alchimiei interne (nei dan) , inversarea procesului cosmogonic foloseste o terminologie simbolica, inspirata din alchimia externa (wai dan), si are urmatoarele etape :

asezarea fundatiei (zhuji) , consta in practicile de realimentare a celor Trei Origini : Esenta Originara (Yuan Jing), Energia Originara (Yuan Qi) si Spiritul Originar (Yuan Shen);
rafinarea Esentei (Jing) pentru a fi transmutata in Energie (Qi);
rafinarea Energiei (Qi) pentru a fi transmutata in Spirit (Shen);
rafinarea Spiritului (Shen) pentru a se intoarce in Vid (lianshen huanxu) ; prin aceasta transformare, adeptul dobandeste starea de non-existenta (xuwu).

In alte traditii alchimice apare inca o etapa, si anume "exersarea vidului pentru a se contopi cu Tao". Cu alte cuvinte, pornind de la corpul fizic, care pentru majoritatea oamenilor reprezinta singura realitate cunoscuta, folosind invataturile maestrilor din vechime, reusim sa ne transformam interior, altfel incat realitatile "subtile" sa se trezeasca si sa devina accesibile. Intr-un fel, aceasta transformare se aseamana cu initierea samanica: "De exemplu, un şaman iakut, Sofron Zateiev, afirma că, îndeobşte, viitorul şaman moare şi zace trei zile în iurtă, fără să bea şi fără să mănînce. Odinioară el trebuia să se supună de trei ori unei ceremonii în cursul căreia era tăiat în bucăţi. Un alt şaman, Piotr Ivanov, ne informează mai pe larg cu privire la această ceremonie: membrele candidatului sînt detaşate şi smulse cu un cîrlig de fier; oasele sînt curăţite» carnea răzuita, lichidele corpului aruncate şi ochii smulşi din orbite. După aceea, oasele sînt adunate din nou şi îmbinate cu fier." Corpul unui practicant de qigong sau taiji care a trecut "dincolo de usa", desi arata in exterior identic, felul sau de miscare si functionare este structural diferit. Tocmai aceasta transformare interna creaza "spatiul" interior si conditiile pentru ca realitatea energetica sa se manifeste . Din aceasta cauza, ceea ce trece in zilele noastre drept taijiquan sau qigong este intr-o proportie covarsitoare doar coregrafie. Fara a poseda "corpul de taij" , miscarile din formele executate sunt goale de continut (jin), si nu aduc nici un beneficiu, nici macar in ceea ce priveste sanatatea. Transformarea interna aduce dupa sine conectarea interna, iar ca urmare a acestei conectari interne are loc conectarea macrocosmica, cu energiile terestre si celeste. Aceasta conectare nu este metaforica, ea se petrece in mod real, energetic, iar beneficiile sale sunt nenumarate.

Cel care urmeaza Calea, ajunge astfel sa experimenteze un grad profund de intimitate cu natura . El incepe usor, dar sigur, sa aiba acces la o realitate in care toate lucrurile sunt interconectate, se poate hrani cu emanatiile (diferite forme de qi) solare si lunare, poate "intra" in scurgerile energetice ale raurilor, poate vedea vasta retea de coloane energetice a copacilor, si se poate uni cu aceasta.. Desigur, exista si un alt aspect al reconectarii , si anume moralitatea. Motivul pentru care noi oamenii am pierdut aceasta legatura cu universul, este pacatul, sau deformarea sufleteasca determinata de egoismul autosuficient. Atunci cand te comporti ca o celula canceroasa, pentru a nu raspandi programul de distrugere la intregul organism, solutia este deconectarea de la "reteaua universului. Aceasta deconectare este cea responsabila de ceea ce noi numim astazi conditia umana. Exista niveluri ale subconstientului in care omenirea si universul sunt un tot unitar, iar intrarea in aceste zone cu un suflet patat de agresivitate si pacate, ar putea ameninta existenta intregului univers. Pierderea acestei legaturi este de fapt un sistem de protectie, despre care se vorbeste in multe traditii religioase (alungarea din Eden de ex.). Pacatul stramosesc nu este alceva decat o mutatie negativa ontologica, pe care o mostenim cu totii, si anume eul egoist si separat, care nu isi mai trage energia din iubirea divina care inseamna comuniune, ci incearca sa se alimenteze prin aplecarea spre lucruri, prin autosuficienta, dar ajunge intotdeauna la autodistrugere. Omul nu isi poate satisface setea de Absolut prin "consumarea" de lucruri finite.

Daca nivelul energetic si conexiunea cu universul depasesc nivelul moral, atunci pot aparea blocari dure. Cu cat esti mai aproape de Centru, cu atat trebuie sa ai sufletul mai curat. Din experienta mea personala, puterea omului de autoconstienta si depasire a propriei imperfectiuni morale este aproape nula. Intotdeauna ajutorul vine dinspre Centru, dinspre Divinitatea care este in spatele fiecarui om, impingandu-l permanent catre Iubire.Nu exista salvare fara providenta, si de aceea nu cred in sistemele care propun o solutie tehnica la toate problemele. (Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. -Ioan 15-5 )

Deci, toate aceste practici ancestrale isi propun evolutia progresiva de la grosier la subtil, pana la atingerea scopului ultim, care este Divinul.

Pentru "cel care vede in intuneric" lumea este magica, iar moartea este doar o continuare a calatoriei.

ASLAN ION BOGDAN